Rezectia laparoscopicã a tumorilor benigne hepatice - rezultatele unui studiu european multicentric
Recenzii, no. 4, 2003
Surg. Endosc. 2003, vol. 17, nr. 1, pag. 23 - 30
Este binecunoscutã aplicarea pe scarã largã a chirurgiei miniinvazive în tratamentul variatelor afectiunilor benigne ale organelor parenchimatoase (ficat, splinã, rinichi, pancreas, glandã suprarenalã). Debutul chirurgiei hepatice laparoscopice s-a consemnat în anul 1992, cand Gagner si colab. au raportat prima rezectie nonanatomicã a unei hiperplazii nodulare focale (FNH). În 1996 Azagra si colab. realizeazã prima rezectie celioscopicã cu adevãrat anatomicã: segmentectomia lateralã stangã.
Articolul de fatã prezintã rezultatele unui studiu retrospectiv care a antrenat 18 centre chirurgicale din Europa (Franta, Italia, Belgia, Luxemburg) avand drept principal obiectiv aprecierea fezabilitãtii si sigurantei rezectiei tumorilor benigne hepatice pe cale laparoscopicã.
Statistica martie 1992 - septembrie 2000 (87 pacienti) a cuprins 48 de cazuri cu hiperplazie focalã nodularã (55%), 17 pacienti cu adenoame hepatice (29%), 13 hemangioame (15%), cate 3 cazuri de hamartoame si chiste hidatice hepatice (3%), douã boli polichistice hepatice ale adultului (APCD - 2%) si un singur caz de chistadenom hepatic (1%). Varsta medie a pacientilor a fost 41 ani, iar 91 % dintre acestia au fost de sex feminin. Metodele investigationale preoperatorii au cuprins întregul arsenal imagistic consacrat, cãrora li s-au adãugat în 18% din cazuri si biopsia tumoralã efectuatã percutan sau pe cale laparoscopicã. Rezectiile hepatice au constat în lobectomii, segmentectomii si rezectii nonanatomice, conversia la procedeul deschis impunandu-se în 9 situatii, din diferite motive: sangerare, aderente, localizare posterioarã a tumorii, disfunctie instrumentalã, etc.
În cazul optãrii pentru unul din procedeele rezectionale laparoscopice, autorii atrag atentia asupra catorva obiective ce trebuie avute în vedere: absenta mortalitãtii peroperatorii, o ratã scãzutã a complicatiilor, absenta transfuziilor sanguine heterologe si o satisfãcãtoare evolutie postoperatorie la distantã. Totodatã, specialistii au gãsit în selectia adecvatã a pacientilor si diversele tumori hepatice benigne, factorul cheie de succes al interventiilor miniinvazive. Pe de altã parte, nu toate tumorile sunt rezecabile laparoscopic; seriile studiate cuprinzand un grup bine selectionat, cea mai mare parte dintre acestea au fost mici si superficiale, localizate în segmentele laterale stangi (II, III) sau anterioare ale lobului drept (V, VI). Tumorile mari situate în imediata vecinãtate a venelor suprahepatice sau a jonctiunii hepatocave nu reprezintã candidatele ideale pentru rezectia laparoscopicã.
În concluzie, atunci cand este practicatã de cãtre echipe antrenate în chirurgia hepatobiliarã celioscopicã, metoda s-a dovedit fezabilã si sigurã pe cazuri selectionate, rezultatele de panã acum recomandand-o ca pe o alternativã de succes a chirurgiei deschise.
Recenzie realizata de: Dr. Liviu Drãghici
Este binecunoscutã aplicarea pe scarã largã a chirurgiei miniinvazive în tratamentul variatelor afectiunilor benigne ale organelor parenchimatoase (ficat, splinã, rinichi, pancreas, glandã suprarenalã). Debutul chirurgiei hepatice laparoscopice s-a consemnat în anul 1992, cand Gagner si colab. au raportat prima rezectie nonanatomicã a unei hiperplazii nodulare focale (FNH). În 1996 Azagra si colab. realizeazã prima rezectie celioscopicã cu adevãrat anatomicã: segmentectomia lateralã stangã.
Articolul de fatã prezintã rezultatele unui studiu retrospectiv care a antrenat 18 centre chirurgicale din Europa (Franta, Italia, Belgia, Luxemburg) avand drept principal obiectiv aprecierea fezabilitãtii si sigurantei rezectiei tumorilor benigne hepatice pe cale laparoscopicã.
Statistica martie 1992 - septembrie 2000 (87 pacienti) a cuprins 48 de cazuri cu hiperplazie focalã nodularã (55%), 17 pacienti cu adenoame hepatice (29%), 13 hemangioame (15%), cate 3 cazuri de hamartoame si chiste hidatice hepatice (3%), douã boli polichistice hepatice ale adultului (APCD - 2%) si un singur caz de chistadenom hepatic (1%). Varsta medie a pacientilor a fost 41 ani, iar 91 % dintre acestia au fost de sex feminin. Metodele investigationale preoperatorii au cuprins întregul arsenal imagistic consacrat, cãrora li s-au adãugat în 18% din cazuri si biopsia tumoralã efectuatã percutan sau pe cale laparoscopicã. Rezectiile hepatice au constat în lobectomii, segmentectomii si rezectii nonanatomice, conversia la procedeul deschis impunandu-se în 9 situatii, din diferite motive: sangerare, aderente, localizare posterioarã a tumorii, disfunctie instrumentalã, etc.
În cazul optãrii pentru unul din procedeele rezectionale laparoscopice, autorii atrag atentia asupra catorva obiective ce trebuie avute în vedere: absenta mortalitãtii peroperatorii, o ratã scãzutã a complicatiilor, absenta transfuziilor sanguine heterologe si o satisfãcãtoare evolutie postoperatorie la distantã. Totodatã, specialistii au gãsit în selectia adecvatã a pacientilor si diversele tumori hepatice benigne, factorul cheie de succes al interventiilor miniinvazive. Pe de altã parte, nu toate tumorile sunt rezecabile laparoscopic; seriile studiate cuprinzand un grup bine selectionat, cea mai mare parte dintre acestea au fost mici si superficiale, localizate în segmentele laterale stangi (II, III) sau anterioare ale lobului drept (V, VI). Tumorile mari situate în imediata vecinãtate a venelor suprahepatice sau a jonctiunii hepatocave nu reprezintã candidatele ideale pentru rezectia laparoscopicã.
În concluzie, atunci cand este practicatã de cãtre echipe antrenate în chirurgia hepatobiliarã celioscopicã, metoda s-a dovedit fezabilã si sigurã pe cazuri selectionate, rezultatele de panã acum recomandand-o ca pe o alternativã de succes a chirurgiei deschise.
Recenzie realizata de: Dr. Liviu Drãghici