Recenzii
Recenzie realizata de: Prof. Dr. Nicolae AngelescuRecenzii, no. 2, 2004
Monografia “Pagini din istoria chirurgiei romanesti“
a Prof. Dr. Vasile Sarbu, Decanul Facultãtii de Medicinã, din
Constanta, apãrutã în Editura Academiei Romane (2004), ce
cuprinde 1160 pagini, este o ilustrare a chirurgiei, de pe meleagurile noastre,
din epoca primitivã panã la sfarsitul mileniului II si completeazã
scrierile de istorie a medicinii, din tara noastrã.
Ea trece, în revistã, întreaga evolutie a procedeelor si tehnicilor chirurgicale, utilizate pe teritoriul Romaniei, fiind bazatã pe descoperiri arheologice si ipoteze logice, în primele perioade, apoi pe documente bibliografice, de la primele începuturi, panã în zilele noastre, începand cu aparitia bolnitelor si azilelor si continuand cu asezãmintele spitalicesti, împreunã cu slujitorii chirurgiei, de la bãrbierii chirurgi si felceri, panã la marile personalitãti chirurgicale formate, la început, în scolile medicale europene, în special Franta, apoi formati în scolile medicale romanesti.
Începand cu a II-a jumãtate a secolului XIX, odatã cu aparitia chirurgilor, specialitatea a fost asezatã pe baze stiintifice care s-au perfectionat odatã cu progresele medicinii si chirurgiei, pe plan european si mondial.
În afara marilor personalitãti chirurgicale care au creiat scoli în care s-au format viitorii chirurgi ce au lucrat pe tot cuprinsul tãrii, autorul prezintã evolutia învãtãmantului medico-chirurgical, începand cu primele facultãti de medicinã precum si evolutia chirurgiei din spitalele tãrii, ca si specialitãtile care s-au desprins din “Chirurgia mamã“, împreunã cu slujitorii lor, practicieni din toatã tara care s-au distins prin mãestrie operatorie, prin inovatii tehnice, prin publicisticã si prin dãruire.
Autorul recunoaste, în prefatã si unele lipsuri ale cãrtii prin prezentarea mai largã sau mai restransã a unor personalitãti, în functie de informatiile avute dar fãcute cu obiectivitate.
Nu sunt omise nici elementele de eticã si deontologie chirurgicalã care fac obiectul unui alt capitol cu 10 porunci, pe care orice chirurg are obligatia sã le respecte.
Un spatiu larg, reproduce unele texte de interes istoric, semnate de ilustrii reprezentanti ai istoriei medicinii si chirurgiei romanesti.
Scrisã cu o nuantã pateticã - “cu suflet de chirurg“ - bazatã pe un vast material bibliografic, bogat ilustratã si bine redactatã, cartea ar trebui sã fie prezentã în bibliotecile oricãrui chirurg, dornici sã cunoascã trecutul si prezentul chirurgiei din tara noastrã.
Ea trece, în revistã, întreaga evolutie a procedeelor si tehnicilor chirurgicale, utilizate pe teritoriul Romaniei, fiind bazatã pe descoperiri arheologice si ipoteze logice, în primele perioade, apoi pe documente bibliografice, de la primele începuturi, panã în zilele noastre, începand cu aparitia bolnitelor si azilelor si continuand cu asezãmintele spitalicesti, împreunã cu slujitorii chirurgiei, de la bãrbierii chirurgi si felceri, panã la marile personalitãti chirurgicale formate, la început, în scolile medicale europene, în special Franta, apoi formati în scolile medicale romanesti.
Începand cu a II-a jumãtate a secolului XIX, odatã cu aparitia chirurgilor, specialitatea a fost asezatã pe baze stiintifice care s-au perfectionat odatã cu progresele medicinii si chirurgiei, pe plan european si mondial.
În afara marilor personalitãti chirurgicale care au creiat scoli în care s-au format viitorii chirurgi ce au lucrat pe tot cuprinsul tãrii, autorul prezintã evolutia învãtãmantului medico-chirurgical, începand cu primele facultãti de medicinã precum si evolutia chirurgiei din spitalele tãrii, ca si specialitãtile care s-au desprins din “Chirurgia mamã“, împreunã cu slujitorii lor, practicieni din toatã tara care s-au distins prin mãestrie operatorie, prin inovatii tehnice, prin publicisticã si prin dãruire.
Autorul recunoaste, în prefatã si unele lipsuri ale cãrtii prin prezentarea mai largã sau mai restransã a unor personalitãti, în functie de informatiile avute dar fãcute cu obiectivitate.
Nu sunt omise nici elementele de eticã si deontologie chirurgicalã care fac obiectul unui alt capitol cu 10 porunci, pe care orice chirurg are obligatia sã le respecte.
Un spatiu larg, reproduce unele texte de interes istoric, semnate de ilustrii reprezentanti ai istoriei medicinii si chirurgiei romanesti.
Scrisã cu o nuantã pateticã - “cu suflet de chirurg“ - bazatã pe un vast material bibliografic, bogat ilustratã si bine redactatã, cartea ar trebui sã fie prezentã în bibliotecile oricãrui chirurg, dornici sã cunoascã trecutul si prezentul chirurgiei din tara noastrã.
Recenzie realizata de: Prof. Dr. Nicolae Angelescu