IN MEMORIAM... Dr. Vasile Andriu (1917 - 2003)
Editorial, no. 6, 2003
| În ziua de 24.07.2003 a încetat din
viatã în Spitalul de Urgentã “Sfantul Ioan
cel Nou“ din Suceava, decanul de varstã al chirurgilor
suceveni Dr. Vasile Andriu, medic emerit, continuator al scolii moderne
de Chirurgie în Bucovina, pe care a ilustrat-o cu abnegatie si
dãruire timp de 32 de ani (1955 - 1987), din care sef de sectie
în anii 1955 - 1979. În viatã fiind, s-a fãcut cunoscut atat în tarã cat si în strãinãtate pentru activitatea sa de mare tehnician chirurg, ceea ce a dus la recunoasterea Sectiei de Chirurgie din Suceava ca o adevãratã clinicã universitarã. În Tratatul de patologie chirurgicalã (sub redactia E. Proca), în capitolul Istoricul chirurgiei romanesti din primul volum, apãrut în 1989, profesorul E.V. Bancu afirmã: “Paralel cu dezvoltarea chirurgiei romanesti din centrele universitare se dezvoltã o retea puternicã chirurgicalã în tarã legatã de numele unor mari deschizãtori de drumuri, cum au fost C. Andreoiu la Ploiesti, Z. Krisár la Oradea, Gh. Popovici la Bacãu, Andriu la Suceava, Dimitriu la Brãila, Benone Georgescu la Targoviste si multi altii“. Dr. Vasile Andriu s-a nãscut la Fãlticeni la 14/27 august 1917, din pãrintii Vasile, avocat si Natalia. Studiile le-a fãcut în orasul natal, apoi Liceul internat “C. Negruzzi“ din Iasi (1928 - 1936) si Facultatea de Medicinã din Bucuresti (1936 - 1942) obtinand titlul de Doctor în Medicinã si Chirurgie, avand ca profesori de chirurgie pe Amza Jianu, I. Iacobovici si N. Hortolomei. A fost extern si intern prin concurs. |
|
Student fiind, începand
cel de al II-lea Rãzboi Mondial, a fost mobilizat la Spitalul de zonã
inferioarã de la Bran si apoi la Sectia de Chirurgie a Spitalului Marzescu
din Brasov, la Dr. Liviu Campeanu, care lucra si la Sanatoriul Elisabeta din
Brasov. Acesta, ajungand medic la garda Ministerului de Interne si Prefectura
Politiei Capitalei, Dr. Andriu este numit loctiitor la consultatii, la Brasov,
lucrand din vara lui 1944 panã la 1 martie 1945, de unde a fost mobilizat
din nou si trimis la Sibiu. În lunile iunie - august 1945 a revenit la
Sanatoriul Elisabeta din Brasov, apoi a fost numit secundar provizoriu la Sectia
de Chirurgie a Spitalului Asigurãrilor Sociale “Schuller - Sfetescu“
din Ploiesti (ulterior numit Spitalul Unificat nr. 2 si apoi Spitalul Judetean
Prahova), unde va lucra din 1947 panã în 1955. Din noiembrie 1948,
Sectia de Chirurgie va fi condusã de cãtre marele chirurg C. Andreoiu
(1903 - 1982), el însusi elev al profesorului Iacobovici. Aici, Dr. Andriu
va lucra ca specialist, iar din 1951 ca medic primar prin concurs. În
perioada 1955 - 1979 conduce Sectia de Chirurgie a Spitalului Suceava, unde
va
aplica tehnicile chirurgicale ale maestrului sãu, tehnici moderne pe care le transmite si colaboratorilor sãi.
A urmat cursul de perfectionare Chirurgia de urgentã la Spitalul de Urgentã Bucuresti la profesorul I. turai si la cursul de Chirurgie hepato-biliarã la Clinica Fundeni Bucuresti la Prof. Dr. Voinea Marinescu si Prof. Dr. Dan Setlacec. În perioada 15 februarie - 1 aprilie 1968 a fost invitat pentru schimb de experientã la Universitatea Karolinska din Praga (Cehoslovacia).
Ca tehnician, din mai 1959, introduce sutura într-un singur strat pe toatã întinderea tubului digestiv, de la esofag panã la rect si în anastomozele bilio-digestive. În chirurgia ulcerului gastro-duodenal a practicat rezectia gastro-duodenalã cu anastomozã Péan-Billroth I. Patologia duodenului a constituit o preocupare deosebitã, în special în traumatismele si în tehnica duodenopancreatectomiei cefalice. A elaborat monografia “Chirurgia duodenului“ (1973) împreunã cu Dr. Dragos Carmaciu si Dr. Clara Lerner care s-a bucurat de o largã apreciere din partea profesorilor si chirurgilor din tarã.
În cancerul gastric a practicat gastrectomia totalã, subtotalã, polarã superioarã, esogastrectomia, gastro-colectomia transversã si alte operatii complexe, toate împreunã cu limfadeno-epiploonectomia. A fãcut operatii pe colon si rect, a intervenit în pancreatitã, a efectuat limfadenocolpohisterectomia lãrgitã, vaginoplastia, pericardectomia, operatii pe cãile biliare si ficat, operatii în ortopedie.
Membru al Uniunii Societãtilor de Stiinte Medicale, a detinut functia de sef al filialei de chirurgie de la Spitalul Suceava, organizand si participand la consfãtuiri stiintifice, congrese si simpozioane. A elaborat, singur sau în colaborare, circa 180 de lucrãri stiintifice. A publicat în revistele Spitalul, Revista de Chirurgie, Viata Medicalã din Bucuresti si la Revista Medico-chirurgicalã din Iasi. A organizat 10 consfãtuiri stiintifice de chirurgie, care au reunit profesori si chirurgi din toatã tara.
Dr. Andriu, avand o conditie fizicã deosebitã si fiind pasionat pentru munca pe care o efectua, si-a arãtat talentul si abilitatea în rezolvarea oricãrei operatii, menajand bolnavul, menajand organele si tesuturile pe care opera, dovedind finetea gesturilor si blandetea ce-l caracteriza.
Dr. Andriu a primit Ordinul Meritul Sanitar (1972) si titlul de Medic Emerit (1973), precum si Ordinul Muncii, clasa a III-a si a II-a. Ani de zile, a fost presedintele Colegiului judetean Suceava al medicilor si farmacistilor, începand cu 1973. Judecand întotdeauna impartial, dr. Andriu spunea: “Nu cred cã existã chirurg care sã nu fi avut esecuri, cat ar fi fost de abil. Uneori, ele se datoresc greselilor de diagnostic, de executie sau surprizelor pe care le oferã organismul bolnavului, alteori, accidentelor imprevizibile ce lovesc neiertãtor. E mai greu de suportat esecul, cand stii cã puteai sã nu gresesti. Tocmai din cauza participãrii noastre directe la actul terapeutic, mai direct decat în alte discipline, rãspunderea devine mare. Aici nu astepti ca medicamentul sã-si facã efectul. Apoi nu existã similitudine perfectã între operatii chiar dacã e vorba de acelasi organ. Risc, în mod teoretic, existã în orice interventie, cat de micã ar fi ea. În situatii grave, urgente, persoane în varstã, riscul devine mult mai mare. Nu mai vorbesc de operatiile de cancer. Datoria noastrã este ca atunci cand reusita unei interventii de genul celor amintite, stã sub semnul îndoielii, sã-l prevenim pe bolnav ori pe membrii familiei acestuia. Fãrã acceptul uneia din pãrti, nu ne hazardãm.“
Dr. Andriu era calm, pãrea sobru si interioriza totul la prima vedere. Dar la o discutie mai amicalã devenea exuberant si vesel, bine documentat în explicatiile pe care le dãdea pe linie chirurgicalã. Era capabil sã discute amplu nu numai cu colaboratorii sãi, ci si cu un auditoriu mai larg, format din medici si profesori, precum si cu un public divers la conferintele stiintifice si de
popularizare a stiintei. Spunea si ne-a rãmas ca învãtãturã: “Chirurgia abuzivã, nejustificatã (asa-numita mancãrime de cutit) poate avea consecinte grave pentru bolnav. Orice interventie trebuie precedatã întotdeauna de o analizã minutioasã. Sã stii ce obtii dupã o asemenea interventie. Si aceste date le capeti prin investigatii premergãtoare. Verificarea diagnosticului se face prin actul operator dar ... chirurgia nu e numai o meserie ce se învatã. Mai e nevoie de încã ceva pentru a o practica si stãpani. Pe langã o bunã pregãtire teoreticã, e necesarã o ucenicie serioasã, fãcutã în preajma unui maestru al bisturiului“.
Dr. Andriu era bland fatã de bolnav, insuflanu-i înainte de operatie optimismul si încrederea pentru a deveni un colaborator în propria sa vindecare. Pasionatul chirurg era mereu constient cã trebuie sã depunã efort pentru a avea succes.
Cea mai mare parte a timpului o petrecea în sãlile spitalului: “Chirurgia devine o pasiune numai dupã ce-i cunosti satisfactiile si insatisfactiile. Cand am de fãcut o operatie deosebitã sau mai dificilã, nu-mi permit sã vin la spital fãrã a fi revãzut, seara, cutare lucrare sau tratat. Improvizatia în profesia noastrã nu are ce cãuta“.
Acesta a fost profilul chirurgului, care a executat peste 50 000 de operatii.
Marele chirurg Liviu Campeanu, într-o scrisoare din 10.02.1948 îi scria: “Dragul meu Fiu!“, iar Dragos Carmaciu unul din elevi, ajuns în Suedia si pe care l-a vizitat în 1988 îl socotea, “fratele meu mai mare ... si omul de referintã umanitarã si varf profesional cincisprezece ani ... izvor de întelepciune, pricepere, îndemanare, rãbdare si alinãtor de suferinte omenesti“.
Dr. Andriu a fost sãrbãtorit la 70 de ani pe 27.08.1987 cand i s-a multumit de cãtre colaboratori pentru îndrumãrile date în perfectionarea chirurgicalã. La 80 de ani i-am dorit multi ani cu sãnãtate, neuitand ce am învãtat de la dansul si asigurandu-l cã munca lui nu a fost în zadar.
La 30 august 1999 Consiliul Judetean Suceava a acordat Dr. Vasile Andriu la împlinirea varstei de 82 de ani titlul de Cetãtean de Onoare al municipiului Suceava.
La 84 de ani l-am operat de hernie strangulatã, dupã ce înainte fusese operat de cataractã. Ulterior un cancer de prostatã, operat în stadiu avansat la Institutul Fundeni Bucuresti avea sã-l doboare. A apus la 86 de ani cu seninãtatea si împãcarea omului care si-a fãcut datoria, stingandu-se demn, fãrã resentimente si cu inima împãcatã.
Sambãtã, la 26 iulie 2003, la cimitirul Opriseni din Fãlticeni a avut loc ceremonia de înhumare a celui ce a fost Dr. Vasile Andriu, patriarhul chirurgilor bucovineni si cel care în anii ‘60 - ‘70 a fost unul dintre cei mai apreciati chirurgi practicieni la nivel national.
aplica tehnicile chirurgicale ale maestrului sãu, tehnici moderne pe care le transmite si colaboratorilor sãi.
A urmat cursul de perfectionare Chirurgia de urgentã la Spitalul de Urgentã Bucuresti la profesorul I. turai si la cursul de Chirurgie hepato-biliarã la Clinica Fundeni Bucuresti la Prof. Dr. Voinea Marinescu si Prof. Dr. Dan Setlacec. În perioada 15 februarie - 1 aprilie 1968 a fost invitat pentru schimb de experientã la Universitatea Karolinska din Praga (Cehoslovacia).
Ca tehnician, din mai 1959, introduce sutura într-un singur strat pe toatã întinderea tubului digestiv, de la esofag panã la rect si în anastomozele bilio-digestive. În chirurgia ulcerului gastro-duodenal a practicat rezectia gastro-duodenalã cu anastomozã Péan-Billroth I. Patologia duodenului a constituit o preocupare deosebitã, în special în traumatismele si în tehnica duodenopancreatectomiei cefalice. A elaborat monografia “Chirurgia duodenului“ (1973) împreunã cu Dr. Dragos Carmaciu si Dr. Clara Lerner care s-a bucurat de o largã apreciere din partea profesorilor si chirurgilor din tarã.
În cancerul gastric a practicat gastrectomia totalã, subtotalã, polarã superioarã, esogastrectomia, gastro-colectomia transversã si alte operatii complexe, toate împreunã cu limfadeno-epiploonectomia. A fãcut operatii pe colon si rect, a intervenit în pancreatitã, a efectuat limfadenocolpohisterectomia lãrgitã, vaginoplastia, pericardectomia, operatii pe cãile biliare si ficat, operatii în ortopedie.
Membru al Uniunii Societãtilor de Stiinte Medicale, a detinut functia de sef al filialei de chirurgie de la Spitalul Suceava, organizand si participand la consfãtuiri stiintifice, congrese si simpozioane. A elaborat, singur sau în colaborare, circa 180 de lucrãri stiintifice. A publicat în revistele Spitalul, Revista de Chirurgie, Viata Medicalã din Bucuresti si la Revista Medico-chirurgicalã din Iasi. A organizat 10 consfãtuiri stiintifice de chirurgie, care au reunit profesori si chirurgi din toatã tara.
Dr. Andriu, avand o conditie fizicã deosebitã si fiind pasionat pentru munca pe care o efectua, si-a arãtat talentul si abilitatea în rezolvarea oricãrei operatii, menajand bolnavul, menajand organele si tesuturile pe care opera, dovedind finetea gesturilor si blandetea ce-l caracteriza.
Dr. Andriu a primit Ordinul Meritul Sanitar (1972) si titlul de Medic Emerit (1973), precum si Ordinul Muncii, clasa a III-a si a II-a. Ani de zile, a fost presedintele Colegiului judetean Suceava al medicilor si farmacistilor, începand cu 1973. Judecand întotdeauna impartial, dr. Andriu spunea: “Nu cred cã existã chirurg care sã nu fi avut esecuri, cat ar fi fost de abil. Uneori, ele se datoresc greselilor de diagnostic, de executie sau surprizelor pe care le oferã organismul bolnavului, alteori, accidentelor imprevizibile ce lovesc neiertãtor. E mai greu de suportat esecul, cand stii cã puteai sã nu gresesti. Tocmai din cauza participãrii noastre directe la actul terapeutic, mai direct decat în alte discipline, rãspunderea devine mare. Aici nu astepti ca medicamentul sã-si facã efectul. Apoi nu existã similitudine perfectã între operatii chiar dacã e vorba de acelasi organ. Risc, în mod teoretic, existã în orice interventie, cat de micã ar fi ea. În situatii grave, urgente, persoane în varstã, riscul devine mult mai mare. Nu mai vorbesc de operatiile de cancer. Datoria noastrã este ca atunci cand reusita unei interventii de genul celor amintite, stã sub semnul îndoielii, sã-l prevenim pe bolnav ori pe membrii familiei acestuia. Fãrã acceptul uneia din pãrti, nu ne hazardãm.“
Dr. Andriu era calm, pãrea sobru si interioriza totul la prima vedere. Dar la o discutie mai amicalã devenea exuberant si vesel, bine documentat în explicatiile pe care le dãdea pe linie chirurgicalã. Era capabil sã discute amplu nu numai cu colaboratorii sãi, ci si cu un auditoriu mai larg, format din medici si profesori, precum si cu un public divers la conferintele stiintifice si de
popularizare a stiintei. Spunea si ne-a rãmas ca învãtãturã: “Chirurgia abuzivã, nejustificatã (asa-numita mancãrime de cutit) poate avea consecinte grave pentru bolnav. Orice interventie trebuie precedatã întotdeauna de o analizã minutioasã. Sã stii ce obtii dupã o asemenea interventie. Si aceste date le capeti prin investigatii premergãtoare. Verificarea diagnosticului se face prin actul operator dar ... chirurgia nu e numai o meserie ce se învatã. Mai e nevoie de încã ceva pentru a o practica si stãpani. Pe langã o bunã pregãtire teoreticã, e necesarã o ucenicie serioasã, fãcutã în preajma unui maestru al bisturiului“.
Dr. Andriu era bland fatã de bolnav, insuflanu-i înainte de operatie optimismul si încrederea pentru a deveni un colaborator în propria sa vindecare. Pasionatul chirurg era mereu constient cã trebuie sã depunã efort pentru a avea succes.
Cea mai mare parte a timpului o petrecea în sãlile spitalului: “Chirurgia devine o pasiune numai dupã ce-i cunosti satisfactiile si insatisfactiile. Cand am de fãcut o operatie deosebitã sau mai dificilã, nu-mi permit sã vin la spital fãrã a fi revãzut, seara, cutare lucrare sau tratat. Improvizatia în profesia noastrã nu are ce cãuta“.
Acesta a fost profilul chirurgului, care a executat peste 50 000 de operatii.
Marele chirurg Liviu Campeanu, într-o scrisoare din 10.02.1948 îi scria: “Dragul meu Fiu!“, iar Dragos Carmaciu unul din elevi, ajuns în Suedia si pe care l-a vizitat în 1988 îl socotea, “fratele meu mai mare ... si omul de referintã umanitarã si varf profesional cincisprezece ani ... izvor de întelepciune, pricepere, îndemanare, rãbdare si alinãtor de suferinte omenesti“.
Dr. Andriu a fost sãrbãtorit la 70 de ani pe 27.08.1987 cand i s-a multumit de cãtre colaboratori pentru îndrumãrile date în perfectionarea chirurgicalã. La 80 de ani i-am dorit multi ani cu sãnãtate, neuitand ce am învãtat de la dansul si asigurandu-l cã munca lui nu a fost în zadar.
La 30 august 1999 Consiliul Judetean Suceava a acordat Dr. Vasile Andriu la împlinirea varstei de 82 de ani titlul de Cetãtean de Onoare al municipiului Suceava.
La 84 de ani l-am operat de hernie strangulatã, dupã ce înainte fusese operat de cataractã. Ulterior un cancer de prostatã, operat în stadiu avansat la Institutul Fundeni Bucuresti avea sã-l doboare. A apus la 86 de ani cu seninãtatea si împãcarea omului care si-a fãcut datoria, stingandu-se demn, fãrã resentimente si cu inima împãcatã.
Sambãtã, la 26 iulie 2003, la cimitirul Opriseni din Fãlticeni a avut loc ceremonia de înhumare a celui ce a fost Dr. Vasile Andriu, patriarhul chirurgilor bucovineni si cel care în anii ‘60 - ‘70 a fost unul dintre cei mai apreciati chirurgi practicieni la nivel national.