IN MEMORIAM... Conf. Dr. Mihai Soare (1928-2004)

Într-o zi geroasã de iarnã, la 21 ianuarie 2004, dupã o lungã si grea suferintã, s-a stins din viatã la nici 76 de ani, cel ce a fost conferentiar doctor Mihai Soare, ani de zile sef de sectie în Clinica Chirurgie a Spitalului Clinic de Urgentã Floreasca din Bucuresti si, în ultima parte a activitãtii sale, sef de Clinicã chirurgicalã la Spitalul Clinic "Sf. Maria" din Bucuresti. Conferentiarul Mihai Soare s-a nãscut în ziua de 7 aprilie 1928 (Ziua Sãnãtãtii) în comuna Milcov-Rãstoaca, Jud. Vrancea, la vechea granitã dintre Moldova si tara Romaneascã, într-o familie de tãrani care au avut 11 copii. Cursul primar al scolii l-a urmat între 1935-1940 în comuna natalã, dupã care a studiat primele patru clase la Liceul - Internat "C. Negruzzi" din Iasi panã în 1944, iar între 1944-1948 a efectuat cursul superior la Liceul "Unirea" din Focsani. Primii 3 ani de medicinã i-a urmat la Institutul de Medicinã din Timisoara iar ultimii 3 ani la Facultatea de Medicinã Generalã din Bucuresti, unde a si absolvit în 1954. Atat ca elev, cat si ca student a fost tot timpul bursier, aspect care a mai îndulcit ceva din anii de privatiuni materiale inerente tanãrului care provenea dintr-o familie cu 11 copii. Preocuparea pentru chirurgie a avut-o încã din anii studentiei, începand cu primul, efectuand numeroase gãrzi de noapte în diferite clinici, anul VI gãsindu-l chiar ca intern de chirurgie în clinica de la Spitalul de Urgentã Floreasca, condusã la acea vreme de profesorul Th. Firicã.

Figura 1

Începuturile activitãtii de asistentã medicalã pe propriile forte se leagã de circa sanitarã Podoleni, raionul Buhusi unde a functionat din 1954, anul absolvirii facultãtii, panã în anul 1956, fiind numit si sef al sectiei de sãnãtate a raionului, reusind prin mãsuri inspirate si multã muncã sã scadã mortalitatea infantilã în aceastã zonã marcatã de sãrãcie.
Între 1 mai - 31 decembrie 1956 a fost numit si consultant chirurg, cu jumãtate de normã în sectia de chirurgie a spitalului din localitate.
Prin Ordinul Ministrului Sãnãtãtii si Prevederilor Sociale în decembrie 1956 a fost numit preparator principal la Clinica a II-a Chirurgie, U.M.F. Bucuresti, Spitalul "I.C. Frimu" (devenit în mai 1960 Spitalul de Urgentã al Municipiului Bucuresti), spital în care a lucrat neîntrerupt ca medic secundar, specialist si primar, sef de sectie, panã în anul 1985 cand a fost numit sef de clinicã la Spitalul Clinic “Grivita“ (actual “Sf. Maria“).
Perioada de formare chirurgicalã este legatã de numele sefului Clinicii chirurgicale a Spitalul de Urgentã, acad. prof. dr. doc. I. turai, personalitate chirurgicalã marcantã a epocii, unul din fondatorii chirurgiei de urgentã din tara noastrã. În aceastã perioadã a operat mult si cu succes, abordand un spectru larg de interventii chirurgicale din sfera chirurgiei abdominale si toracice dintre care as aminti: deconexiuni azygoportale, hepatectomii partiale, interventii chirurgicale pe stomac (fiind unul din promotorii vagotomiei), cãi biliare extrahepatice, colon, rect, suprarenale, chirurgie vascularã, etc. De un mare ajutor i-a fost colectivul foarte valoros de chirurgi ai clinicii cu care a colaborat, dintre care meritã amintiti: prof. Em. Papahagi, dr. Cezar Petrescu, dr. Marian Ciurel (actualul profesor), dr. Octav Constantinescu, dr. Silviu Carp, dr. Eugen Cerchez, dr. Paul Blidaru, dr. Mãnescu-Cãlãrasi, dr. Petricã Bors, dr. Al. Garbacea, dr. Staicovici, dr. Zeno Popovici (actual profesor), dr. Vintilã, dr. Tiron, dr. Al. Bucur, dr. Alexandru Popescu, dr. Gh. Popovici, dr. Radu Dop, dr. Caloinescu si încã multi altii. Între timp la conducerea clinicii a ajuns regretatul prof. dr. doc. Iuliu Suteu. Dr. Mihai Soare fusese promovat din 1967 sef de lucrãri pentru Facultatea de Perfectionare, iar din 1974 ocupa postul de conferentiar obtinut prin concurs.
Prin anii '70 s-a nimerit sã fiu intern la Spitalul Clinic de Urgentã din Bucuresti. Conferentiarul Soare era un chirurg respectat; din 1960 efectuase peste 1.100 de gãrzi de noapte ca membru al echipei de gardã, iar din 1969 ca sef de echipã. Raportul de gardã avea ceva impresionant si se tinea (ca si în prezent) în amfiteatrul de la parterul spitalului. La catedrã se asezau prof. Suteu si cei doi conferentiari, Mihai Soare si Marian Ciurel si seful echipei de gardã care citea raportul. În salã, care era plinã si care la fix 7.30 se închidea, luau loc chirurgii, bãtrani si tineri, rezidenti, interni, studenti, medici veniti la perfectionare. Fiecare caz (mai ales cele complexe) era disecat cu minutiozitate. Referatele si discutiile stiintifice la care personalitãtile prezente participau din plin erau o ocazie unicã pentru noi, cei tineri, de a învãta.
Aceasta a fost atmosfera în care s-a format si a lucrat Conf. dr. Mihai Soare. As mai mentiona cã, pentru meritele sale de chirurg si organizator (a condus ani de zile sectia de chirurgie de la etajul III) a fost trimis de Ministerul Sãnãtãtii în Maroc, la Spitalul Civil din Tetouan, rãspunzand de Sectia de Chirurgie generalã cu 110 paturi.
Din 1985 a fost numit seful Clinicii Chirurgicale a Spitalului Clinic "Grivita", ocazie cu care am colaborat cu dansul nemijlocit panã la pensionarea sa, în anul 1993 dar si dupã aceea, cand a continuat sã vinã în clinicã si sã lucreze atat cat sãnãtatea sa din ce în ce mai precarã i-a mai permis.
Conferentiarul Mihai Soare a fost un sef de clinicã echilibrat, constiincios, modest si discret, de o rarã omenie si niciodatã ranchiunos. A abordat cu curaj si cu bune rezultate toatã chirurgia tubului digestiv si a glandelor anexe, începand cu chirurgia de exerezã si reconstructie esofagianã si colo-rectalã, chirurgia hepaticã, pancreaticã, a sanului, a hipertensiunii portale, fiind deosebit de atasat de omul suferind si deasupra intereselor materiale, meschine. Cu toate cã provenea de la o mare scoalã de chirurgie de urgentã chirurgul Mihai Soare în plagã era pedant, nu se grãbea niciodatã si afisa o satisfactie nedisimulatã cand admira la finalul unor interventii teatrul operator; în mod special îi reuseau si-i plãceau rezectia gastricã cu anastomozã Péan-Billroth I, mamectomia radicalã modificatã pentru cancer de san (cu o contributie deosebitã la impunerea procedeului numit"Grivita"), limfadenocolpohisterectomia totalã lãrgitã Wertheim-Thoma Ionescu pentru cancer de col uterin.
Conferentiarul Soare citea mult si nu numai medicinã. Discutiile cu dansul în momentele de destindere pe teme de beletristicã si istorie, ca si de politicã erau o adevãratã delectare, de care aveam parte în deplasãrile cãtre judetele de care rãspundeam metodologic sau cãtre diverse simpozioame si congrese. Desi n-ai fi spus la prima impresie avea mult umor (si de mare finete).
Cu toate dificultãtile de informare de panã-n decembrie ‘89 era pus la punct cu noutãtile din revistele si tratatele de specialitate din strãinãtate. Teza de doctorat si-a sustinut-o în 1966, bazatã pe cercetãri clinice si experimentale asupra ocluziei intestinale, aspectele anatomo-patologice, histo-chimice si enzimatice constituind contributii originale asupra unor mecanisme nerelevate panã la acea vreme. A comunicat ca prim autor sau coautor peste 200 de lucrãri stiintifice, din care jumãtate publicate, a scris capitole importante în cursuri pentru studenti si caiete de lucrãri practice, tratate de patologie chirurgicalã.
Pe plan familial a fost un om pe deplin realizat, beneficiind de o sotie devotatã si întelegãtoare (conferentiar universitar la Facultatea de Farmacie din Bucuresti) fiind la randu-i un sot deosebit, un tatã si bunic exemplar.
Prin moartea conferentiarului doctor Mihai Soare clinica noastrã, comunitatea academicã chirurgicalã, stiintificã si didacticã din tara noastrã pierd un om de valoare.