Hipertiroidismul

Monografia profesorului Mihai Radu Diaconescu este rezultatul unei pasiuni vechi si constante a autorului pentru chirurgia tiroidei, în general, si pentru subiectul abordat, în particular. Ea vine, de altfel, în continuarea editiei anterioare (Lazar C., Diaconescu M. - Hipertiroidiile, Editura Junimea, Iasi, 1978) si se bazeazã atat pe o experienta operatorie importanta, cat si pe un numãr mare de publicatii, care pot fi regãsite în bibliografia editiei actuale. Fatã de prima editie, regãsim de aceastã datã un singur autor, M.R. Diaconescu, elev si continuator al profesorului Lazãr, ajuns el însusi la varsta maturitãtii profesionale, si un titlu schimbat ("Hipertiroidismul") - întrucît, dupã cum mentioneazã autorul, termentul vechi de "hipertiroidie" desemneaza, de fapt, semne si nu sindroame, fiind înlocuit atat în literatura romanã cat si în cea strãinã cu cel actual.
M.R. Diaconescu si-a asumat singur întreaga monografie, chiar dacã la partea de anestezie mentioneazã colaborarea unor distinsi anestezisti si reanimatori din centrul universitar Iasi. Într-o epocã marcatã din ce în ce mai mult prin interdisciplinaritate, este din ce în ce mai rar ca un singur autor sã-si asume integral un subiect de complexitatea celui abordat.
Faptul cã M.R. Diaconescu a reusit într-o asemenea întreprindere, nu trebuie sã surprindã. Pe de o parte pentru cã mai existã chirurgi, atat la noi, cat mai ales în strãinãtate, al cãror orizont de preocupãri si chiar de cercetare aplicativã, depãseste sfera actului chirurgical, ca atare. Pe de altã parte, pentru M.R. Diaconescu subiectul este mult prea bine cunoscut, sub toate aspectele lui, în urma îndelungatei experiente teoretice si practice, acumulatã de-a lungul întregii sale cariere.
Incursiunea istoricã din introducere ni se pare binevenitã, întrucît fixeazã momentele importante, pe plan mondial si la noi în tarã, ale dezvoltãrii cunostintelor despre glanda tiroidã, în general, precum si ale abordului sãu chirurgical. Am rãmas totusi cu impresia unei insuficiente mentionãri a rolului pe care l-a jucat Institutul C.I. Parhon din Bucuresti si scoala creatã aici în întelegerea fiziopatologicã a afectiunilor tiroidiene si în tratamentul lor chirurgical (desi, la bibliografie, sunt citate atat lucrãrile lui Parhon cat si ale lui Milcu).
În introducere autorul defineste un concept important, care tine de organizarea modernã a sistemelor de sãnãtate si anume acela al “centrelor de excelentã“. Pornind de la clinicile în care s-a format si în care a reusit, apoi, sã practice o chirurgie a tiroidei de înaltã performantã, autorul pledeazã, de fapt, pentru sustinerea si promovarea acelor echipe si colective de specialisti care si-au stabilit o preocupare majorã si care, prin rezultatele lor, au dovedit cã sunt la înãltimea acelei preocupãri.
Monografia în sine este extrem de completã si elaboratã, ilustratã cu o bogatã iconografie si documentatã cu 664 de titluri bibliografice, din literatura romanã si strãinã. Experienta personalã a autorului se evidentiazã mai ales la capitolul de tehnicã chirurgicalã, unde descrierea timpilor operatori si a detaliilor care trebuie respectate pentru a obtine rezultate optime, este cu adevãrat remarcabilã. De asemenea, complicatiile postoperatorii sunt analizate în detaliu, cu stabilirea cauzelor si a mijloacelor de prevenire, acest capitol, reprezentand, în opinia noastrã, unul dintre cele mai bune ale întregii monografii. Regretãm faptul cã nu existã un capitol dedicat abordului chirurgical miniinvaziv, care, la nivel international a devenit o realitate.