Ductul toracic (Autor: T. Horvat si C. Nistor)
C. VasilescuRecenzii, no. 6, 2007
* Centrul de Chirurgie Generalã si Transplant Hepatic, Institutul Clinic Fundeni
Monografia "Ductul toracic" (autori T. Horvat si C. Nistor, editura Universul 2007) este o aparitie editorialã interesantã, demnã de a fi semnalatã publicului.
Aceasta în primul rând pentru cã este dedicatã unui subiect neabordat încã, subiect de practicã chirurgicalã, cu probleme adesea greu de rezolvat, ce pun în pericol viata pacientului. Ductul toracic rãmâne de cele mai multe ori o notiune de inventar anatomic, de care nimeni nu se preocupã pânã ce nu apar probleme. În plus, trebuie sã mãrturisesc slãbiciunea pe care o am pentru efortul intelectual concentrat si adâncit cât se poate de mult, cu focalizarea informatiei si, la urma urmei, spre progresul cunoasterii. Se spune cã astãzi stim tot mai mult despre tot mai putin. Ceea ce are o conotatie negativã, cu nostalgia marilor sinteze si a demersurilor enciclopedice, a vastitãtii asiguratoare si academice a tomurilor de tratate savante care încearcã sã spunã totul despre toate (cele). Eu rãmân, mãrturisesc cu umilintã, pasionat de cãrtile dedicate unor subiecte clar conturate, delimitate si tratate cu rigoare stiintificã.
Al doilea motiv pentru care lucrarea atrage atentia sunt autorii. Orice s-ar spune, cea mai bunã recomandare a unei cãrti medicale este biografia profesionalã a autorului, reputatia sa de clinician, de chirurg si, nu în ultimul rând, cea de autor de literaturã medicalã. Mark Twain spunea cã “pentru a scrie nu-ti trebuie decât douã lucruri: sã stii despre ce sã scrii si sã sã stii cum sã o faci. Iar ca sã înveti aceste douã lucruri îti trebuie o viatã întreagã“. Experienta pare într-adevãr un ingredient indispensabil în reteta unei bune cãrti de chirurgie. Nu cred cã poate exista precocitate, cã poate apãrea un Mozart al chirurgiei. Talentul chirurgical se manifestã desigur la tinerete. El însã nu este singur suficient pentru împlinirea unui destin chirurgical. Are nevoie de maturitatea clinicã, de suportul victoriilor si, poate într-o mãsurã si mai mare, de cicatricile luptelor pierdute în sala de operatie sau în polemici stiintifice.
Profesorul T. Horvat si dr C. Nistor întrunesc aceste conditii. Domniile lor au experienta unor cariere împlinite de chirurgie toracicã si sunt autorii unor lucrãri de referintã în specialitate (o notã specialã, bazatã doar pe o preferintã subiectivã, pentru douã titluri dintr-o listã consistentã, si anume “Autotransfuzia“, “Cancerul bronho-pulmonar“ si “Sindromul de venã cavã inferioarã“).
Dupã douã capitole dedicate anatomiei si fiziologiei sistemului limfatic, autorii au trecut la discutia in extenso a principalelor aspecte ale patologiei revãrsatelor chiloase: etiopatogenia, fiziopatologia, aspecte clinice, date paraclinice si diagnostic diferential. Natural, o sectiune largã este cea a tratatmentului: sunt descrise metodele de la cele de micã amploare, ca toracenteza sau pleurotomia minimã, si pânã la toracoscopie sau la tehnicile de ligaturã directã a ductului toracic si la ligatura transabdominalã. Introducerea tehnicii de ligaturã a ductului toracic a constituit o schimbare majorã în tratamentului chirurgical al revãrsatelor chiloase. O dificultate curentã este cea de identificare a leziunii. Autorii subliniazã în repetate rânduri importanta administrãrii unui prânz gras preoperator, cea mai buna modalitate de identificare a ductului toracic. Volumul cu un material ilustrativ bogat, provenind în exclusivitate din experienta personalã, se încheie cu un capitol dedicat displaziilor, ectaziilor, angiomatozelor chistelor si tumorilor vaselor limfatice toracice.
Meritã subliniatã bogata bibliografie a monografiei din care nu lipsesc referirile la importantele contributii ale scolii românesti de anatomie în studiul morfologiei limfaticelor (Dimitrie Gerota), si a scolii de chirurgie.
Lucrarea poate fi utilã nu doar chirurgilor toracici dar si specialistilor în chirurgia generalã, care pot gãsi în ea un excelent îndrumar practic si o bunã punere la punct a datelor din publicatiile internationale.
Aceasta în primul rând pentru cã este dedicatã unui subiect neabordat încã, subiect de practicã chirurgicalã, cu probleme adesea greu de rezolvat, ce pun în pericol viata pacientului. Ductul toracic rãmâne de cele mai multe ori o notiune de inventar anatomic, de care nimeni nu se preocupã pânã ce nu apar probleme. În plus, trebuie sã mãrturisesc slãbiciunea pe care o am pentru efortul intelectual concentrat si adâncit cât se poate de mult, cu focalizarea informatiei si, la urma urmei, spre progresul cunoasterii. Se spune cã astãzi stim tot mai mult despre tot mai putin. Ceea ce are o conotatie negativã, cu nostalgia marilor sinteze si a demersurilor enciclopedice, a vastitãtii asiguratoare si academice a tomurilor de tratate savante care încearcã sã spunã totul despre toate (cele). Eu rãmân, mãrturisesc cu umilintã, pasionat de cãrtile dedicate unor subiecte clar conturate, delimitate si tratate cu rigoare stiintificã.
Al doilea motiv pentru care lucrarea atrage atentia sunt autorii. Orice s-ar spune, cea mai bunã recomandare a unei cãrti medicale este biografia profesionalã a autorului, reputatia sa de clinician, de chirurg si, nu în ultimul rând, cea de autor de literaturã medicalã. Mark Twain spunea cã “pentru a scrie nu-ti trebuie decât douã lucruri: sã stii despre ce sã scrii si sã sã stii cum sã o faci. Iar ca sã înveti aceste douã lucruri îti trebuie o viatã întreagã“. Experienta pare într-adevãr un ingredient indispensabil în reteta unei bune cãrti de chirurgie. Nu cred cã poate exista precocitate, cã poate apãrea un Mozart al chirurgiei. Talentul chirurgical se manifestã desigur la tinerete. El însã nu este singur suficient pentru împlinirea unui destin chirurgical. Are nevoie de maturitatea clinicã, de suportul victoriilor si, poate într-o mãsurã si mai mare, de cicatricile luptelor pierdute în sala de operatie sau în polemici stiintifice.
Profesorul T. Horvat si dr C. Nistor întrunesc aceste conditii. Domniile lor au experienta unor cariere împlinite de chirurgie toracicã si sunt autorii unor lucrãri de referintã în specialitate (o notã specialã, bazatã doar pe o preferintã subiectivã, pentru douã titluri dintr-o listã consistentã, si anume “Autotransfuzia“, “Cancerul bronho-pulmonar“ si “Sindromul de venã cavã inferioarã“).
Dupã douã capitole dedicate anatomiei si fiziologiei sistemului limfatic, autorii au trecut la discutia in extenso a principalelor aspecte ale patologiei revãrsatelor chiloase: etiopatogenia, fiziopatologia, aspecte clinice, date paraclinice si diagnostic diferential. Natural, o sectiune largã este cea a tratatmentului: sunt descrise metodele de la cele de micã amploare, ca toracenteza sau pleurotomia minimã, si pânã la toracoscopie sau la tehnicile de ligaturã directã a ductului toracic si la ligatura transabdominalã. Introducerea tehnicii de ligaturã a ductului toracic a constituit o schimbare majorã în tratamentului chirurgical al revãrsatelor chiloase. O dificultate curentã este cea de identificare a leziunii. Autorii subliniazã în repetate rânduri importanta administrãrii unui prânz gras preoperator, cea mai buna modalitate de identificare a ductului toracic. Volumul cu un material ilustrativ bogat, provenind în exclusivitate din experienta personalã, se încheie cu un capitol dedicat displaziilor, ectaziilor, angiomatozelor chistelor si tumorilor vaselor limfatice toracice.
Meritã subliniatã bogata bibliografie a monografiei din care nu lipsesc referirile la importantele contributii ale scolii românesti de anatomie în studiul morfologiei limfaticelor (Dimitrie Gerota), si a scolii de chirurgie.
Lucrarea poate fi utilã nu doar chirurgilor toracici dar si specialistilor în chirurgia generalã, care pot gãsi în ea un excelent îndrumar practic si o bunã punere la punct a datelor din publicatiile internationale.