Derivatiile urinare

Urologia, ca specialitate desprinsã din trunchiul chirurgiei generale, a cunoscut o dezvoltare foarte mare, mai ales, începand cu ultima jumãtate a secolului XX, mergand în pas cu dezvoltarea tehnicilor de endourologie, de chirurgie endoscopicã si retroperitoneoscopicã si o diversificare mare a celor de chirurgie urologicã clasicã.
Aparitia monografiei “Derivatiile urinare“ a Prof. Dr. I. Sinescu si Conf. Dr. G. Gluck, apãrutã în Ed.
Enciclopedicã, 2004, pune la dispozitia urologilor dar si a chirurgilor de alte specialitãti - generalisti, ginecologi, oncologi - precum si a rezidentilor ce lucreazã atat în spitale de cronici dar si în spitale de urgentã, tehnicile actuale ale derivatiilor urinare.
Autorii, formati la scoala Acad. E. Proca, continuatã de Prof. I. Sinescu, specializati la multe scoli urologice de prestigiu, din strãinãtate, au reusit sã alcãtuiascã o monografie ce cuprinde, la ora actualã, totalitatea acestor tehnici.
Derivatiile urinare reprezintã o parte a tehnicilor de chirurgie urologicã care au ridicat multiple probleme, atat prin strategie dar si prin tehnicã, fiind urmate, nu de putine ori de complicatii dintre cele mai grave.
Începute, încã din 1869 de cãtre Simons, dupã o leziune de ureter, în timpul unei interventii ginecologice si continuate, apoi de Hayes Agnew (1881), Denter (1889), Leguen si Papin (1920), tehnicile s-au diversificat si s-au dezvoltat în raport cu complicatiile si tulburãrile fiziopatologice apãrute.
Dupã ce precizeazã indicatiile derivatiilor urinare în afectiunile oncologice, traumatice, neurologice, inflamatorii, congenitale si ca urmare a complicatiilor apãrute în evolutia altor boli, autorii descriu, cu lux de amãnunte, efectuarea acestora cu tubul digestiv - sigmoid, rect, cec, colon, jejun cu modificãrile mucoasei segmentelor respective utilizate ca rezervor si fãrã rezervor - ileostomiile cutanate (continente si noncontinente cu mecanismele continentei) si complicatiile acestora, unele dintre ele, redutabile. Acestea privesc atat complicatiile de tehnicã a reconstructiei traectului urinar cat si pe cele metabolice, infectioase, nutritionale si gastrointestinale precum si posibilitatea carcinomatozei segmentelor utilizate.
Partea a doua a monografiei prezintã experienta Catedrei de urologie Fundeni, cu toate tipurile de derivatii practicate, dupã un numãr de peste 3500 cistectomii totale pentru tumori vezicale, primare si secundare, obstructii urinare, neoplazii genitale, rectosigmoidiene, traumatice si afectiuni congenitale, la copii, precum si rezolvarea acestora (atat ortotopice cat si cu tubul digestiv sau cutanate), cu indicatiile specifice pentru fiecare tip de derivatie urinarã.
Cartea este bine structuratã, bogat ilustratã cu imagini color intraoperatorii, scheme si grafice care faciliteazã întelegerea textului si cu o prezentare editorialã de exceptie.
Bibliografia, la fiecare capitol, cuprinde un mare numãr de indicatii din literatura strãinã si romaneascã.

Recenzie realizata de: Prof. Dr. Nicolae Angelescu

• Timeviewed: 3825 times