Constantin Dimitrescu-Severeanu (1840 - 1930)
N. AngelescuAniversare, no. 1, 2006
* Clinica Chirurgie, Spitalul Clinic Coltea
Profesorul Constantin Dimitrescu-Severeanu a fost unul din personalitãtile chirurgicale românesti, de la sfârsitul secolulului XX, care a contribuit, din plin, la dezvoltarea chirurgiei românesti.
Desi datele despre familia sa lipsesc din arhive, informatiile culese din cartea sa "Din amintirile mele" (1862) si din scrierile publicate de Dr. Ciovarnache, de J. Jianu si C. Bercus în monografia "C.D. Severeanu. Epoca si omul", în 1976, reiese cã s-a nãscut la 04 mai 1840, în comuna Bãltati, de pe plaiurile mehedintene, dintr-o familie de tãrani mosneni care avea 11 copii si care se numea Cioponea. Numele de Dimitrescu si l-a luat de la tatal sãu - Dumitru - la care, mai târziu si-a adãugat si Severeanu, de la orasul Tr. Severin.
Lipsa scolilor, la sate, a fãcut ca C.D. Severeanu sã înceapã scoala primarã la 13 ani, la Tr. Severin, luat de fratele sãu mai mare - Vasile.
Absolvã cursul primar în 1855 (în numai doi ani), ca premiant si pleacã la Bucuresti, la gimnaziul "Sf. Sava", obtinând diploma de bacalaureat în stiinte fizice si naturale, în 1859.
Între timp, întâlneste pe Vercescu si Grecescu, fostii sãi colegi de la Tr. Severin care studiau la "Scoala de micã chirurgie", de la Mihai-Vodã, condusã de C. Davila, viitoarea "Scoalã nationalã de medicinã", (1857), înfiintatã tot de C. Davila si este prezentat acestuia care dã dispozitie sã fie înscris la aceastã scoalã, unde cunoaste o patologie foarte variatã.
În 1860 este admis ca intern, prin concurs, fiind clasificat al patrulea din 12 candidati si este numit la Coltea în clinica Prof. N. Turnescu, în acelasi timp predând Clinica Medicalã, la Scoala Veterinarã, înfiintatã tot de C. Davila.
Întrucât "Scoala nationalã de medicinã" a fost recunoscutã de Franta, este trimis la Paris pentru a urma Facultatea de Medicinã, pe care o absolvã în 1864.
Dupã întoarcerea, în tarã, este numit secundar, la Spitalul Colentina unde face o chelotomie pentru o hernie strangulatã, la care asistã si fostii sãi maestri - N. Turnescu, G. Polizu si St. Capsa. În acelasi an, N. Kretzulescu îl numeste suplinitor la catedra de patologie chirurgicalã si medicinã operatorie, în 1867 suplineste catedra de clinicã chirurgicalã de la Coltea, iar în 1869 este medic primar provizoriu în serviciul oculistico-chirurgical de la Coltea unde publicã o serie de monografii - "Observatii clinice din spitalul Coltea", "Atlas fotografic de anatomie patologicã" (1870) si "Lectiuni de clinicã chirurgicalã" (1900) (fig. 1).
În 1873, întreprinde o serie de cãlãtorii în Franta, Anglia si Germania iar la întoarcere, introduce antisepsia cu acid fenic si desinfectia plãgilor cu glicerinã fenicatã (în timpul rãzboiului din 1877) care au revolutionat chirurgia, la acea vreme si este definitivat profesor la Catedra de Medicinã Operatorie si Anatomie Topograficã.
În 1886, preia Catedra de chirurgie de la Coltea, pe care o conduce pâna la pensionare, în 1911.
Profesorul C.D. Severeanu a reprezentat una din pietrele unghiulare ale chirurgiei din tara noastrã, fiind initiatorul chirurgiei viscerale. Înzestrat cu o vie inteligentã, cu o curiozitate stiintificã remarcabilã, cu îndrãznealã si ingeniozitate si o rezistentã fizicã de invidiat, a introdus adevãratul spirit chirurgical, creind totodatã, învãtãmântul superior chirurgical, implementând o serie de procedee si tehnici chirurgicale care au constituit prioritãti nationale si mondiale (fig. 2).
În 1869, la Coltea, înfiinteazã primul atelier de instrumente medicale iar în 1873 face prima rahianestezie cu cocainã si executã o cateterizare arterialã în scop de repermea-bilizare a vasului trombozat, numele sãu fiind citat în tratate internationale ale vremii, ca initiator al acestui procedeu. Dupã 27 rahianestezii cu cocainã - aratã calitatea bunã a anesteziei, dar subliniazã efectele adverse.
În acelasi an, aplicã sutura abdomenului în straturi anatomice (prioritate mondialã), pentru evitarea eventratiilor, procedeu pe care îl comunicã la Congresul de la Berlin (1847).
În 1877, practicã decapitarea femurului în luxatiile ireductibile de sold (prioritate mondialã), face prima splenectomie din tarã, la Coltea, iar în 1897 imagineazã un nou procedeu în operatia pentru "buzã de iepure" (prioritate mondialã).
În 1896, la numai un an de la descoperirea, razelor Roentgen, C.D. Severeanu împreunã cu asistentul Eisenecher si cu mecanicul Brohem construiesc primul aparat Roentgen, din tarã si fac primele radiografii (prioritate nationalã) iar, un an mai târziu, înfiinteazã un laborator de radiologie si un centru de radioterapie conduse de Dimitrie Gerota (fostul sãu asistent care devine primul radiolog din Principate).
Profesorul C.D. Severeanu acordã activitãtii didactice o atentie deosebitã. Constiincios si meticulos în pregãtirea prelegerilor, punctual la cursuri, folosind un limbaj stiintific si atrãgãtor, la curent cu toate progresele medicinii, lectiile sale pot fi folosite si astãzi asa cum se vede din "Tratatul de chirurgie" elaborat în 1900.
Activitatea stiintificã este remarcabilã prin lucrãrile prezentate la diverse congrese nationale si internationale (Berlin, Paris, Roma, Viena, Moscova, Budapesta, etc.) unde, pe lângã posibilitatea de a fi la curent cu progresele medicinii, a afirmat si a asezat chirurgia româneascã alãturi de marile scoli chirurgicale universale, din acea vreme.
Împreunã cu Th. Ionescu, contemporanul si colegul sãu de spital si cu alti chirurgi, în 1898, fondeazã "Societatea de Chirurgie din Bucuresti", fiind primul ei presedinte si care, ulterior, a devenit Societatea Românã de Chirurgie.
În 1929 a fost ales Presedinte al Societãtii de Istoria Medicinii.
Din scoala sa s-au ridicat o serie de elevi printre care Petre Herescu, Dimitrie Gerota, A. Leonte, Ion (Iancu) Jianu, Constantin Gruescu, Grigore Romniceanu, N. Bãrdescu, C. Racoviveanu-Pitesti, Titi Constantinescu, Victor Gomoiu si altii, la rândul lor continuatori si fãuritori de alte scoli chirurgicale si conducãtori ai unor servicii de chirurgie (fig. 3).
Întemeietor de învãtãmânt chirurgical, chirurg cu o înaltã pregãtire, receptiv fatã de progresele chirurgiei timpurilor sale, dotat cu un viu spirit inventiv, creator de metode si tehnici chirurgicale, Constantin Dimitrescu-Severeanu rãmâne una dintre figurile cele mai proeminente si reprezentative ale chirurgiei românesti.
Bibliografie selectivã
1. ANGELESCU, N. - Spitalul Clinic Coltea - 300 ani de existentã (1704 - 2004). Ed. Celsius (Bucuresti), 2004.
2. GOMOIU, V. - Profesorul Constantin Dimitrescu-Severeanu. Spitalul, 1930.
3. JIANU, I., BERCUS, C. - Constantin Dimitrescu-Severeanu - epoca si opera. Craiova, 1979.
4. SÂRBU, V. - Pagini din istoria chirurgiei românesti. Ed. Academiei Române (Bucuresti), 2002.
5. Severeanu-Dimitrescu, c. - din amintirile mele. Vol. I si II.
Desi datele despre familia sa lipsesc din arhive, informatiile culese din cartea sa "Din amintirile mele" (1862) si din scrierile publicate de Dr. Ciovarnache, de J. Jianu si C. Bercus în monografia "C.D. Severeanu. Epoca si omul", în 1976, reiese cã s-a nãscut la 04 mai 1840, în comuna Bãltati, de pe plaiurile mehedintene, dintr-o familie de tãrani mosneni care avea 11 copii si care se numea Cioponea. Numele de Dimitrescu si l-a luat de la tatal sãu - Dumitru - la care, mai târziu si-a adãugat si Severeanu, de la orasul Tr. Severin.
Lipsa scolilor, la sate, a fãcut ca C.D. Severeanu sã înceapã scoala primarã la 13 ani, la Tr. Severin, luat de fratele sãu mai mare - Vasile.
Absolvã cursul primar în 1855 (în numai doi ani), ca premiant si pleacã la Bucuresti, la gimnaziul "Sf. Sava", obtinând diploma de bacalaureat în stiinte fizice si naturale, în 1859.
Între timp, întâlneste pe Vercescu si Grecescu, fostii sãi colegi de la Tr. Severin care studiau la "Scoala de micã chirurgie", de la Mihai-Vodã, condusã de C. Davila, viitoarea "Scoalã nationalã de medicinã", (1857), înfiintatã tot de C. Davila si este prezentat acestuia care dã dispozitie sã fie înscris la aceastã scoalã, unde cunoaste o patologie foarte variatã.
În 1860 este admis ca intern, prin concurs, fiind clasificat al patrulea din 12 candidati si este numit la Coltea în clinica Prof. N. Turnescu, în acelasi timp predând Clinica Medicalã, la Scoala Veterinarã, înfiintatã tot de C. Davila.
Întrucât "Scoala nationalã de medicinã" a fost recunoscutã de Franta, este trimis la Paris pentru a urma Facultatea de Medicinã, pe care o absolvã în 1864.
Dupã întoarcerea, în tarã, este numit secundar, la Spitalul Colentina unde face o chelotomie pentru o hernie strangulatã, la care asistã si fostii sãi maestri - N. Turnescu, G. Polizu si St. Capsa. În acelasi an, N. Kretzulescu îl numeste suplinitor la catedra de patologie chirurgicalã si medicinã operatorie, în 1867 suplineste catedra de clinicã chirurgicalã de la Coltea, iar în 1869 este medic primar provizoriu în serviciul oculistico-chirurgical de la Coltea unde publicã o serie de monografii - "Observatii clinice din spitalul Coltea", "Atlas fotografic de anatomie patologicã" (1870) si "Lectiuni de clinicã chirurgicalã" (1900) (fig. 1).
În 1873, întreprinde o serie de cãlãtorii în Franta, Anglia si Germania iar la întoarcere, introduce antisepsia cu acid fenic si desinfectia plãgilor cu glicerinã fenicatã (în timpul rãzboiului din 1877) care au revolutionat chirurgia, la acea vreme si este definitivat profesor la Catedra de Medicinã Operatorie si Anatomie Topograficã.
În 1886, preia Catedra de chirurgie de la Coltea, pe care o conduce pâna la pensionare, în 1911.
Profesorul C.D. Severeanu a reprezentat una din pietrele unghiulare ale chirurgiei din tara noastrã, fiind initiatorul chirurgiei viscerale. Înzestrat cu o vie inteligentã, cu o curiozitate stiintificã remarcabilã, cu îndrãznealã si ingeniozitate si o rezistentã fizicã de invidiat, a introdus adevãratul spirit chirurgical, creind totodatã, învãtãmântul superior chirurgical, implementând o serie de procedee si tehnici chirurgicale care au constituit prioritãti nationale si mondiale (fig. 2).
În 1869, la Coltea, înfiinteazã primul atelier de instrumente medicale iar în 1873 face prima rahianestezie cu cocainã si executã o cateterizare arterialã în scop de repermea-bilizare a vasului trombozat, numele sãu fiind citat în tratate internationale ale vremii, ca initiator al acestui procedeu. Dupã 27 rahianestezii cu cocainã - aratã calitatea bunã a anesteziei, dar subliniazã efectele adverse.
În acelasi an, aplicã sutura abdomenului în straturi anatomice (prioritate mondialã), pentru evitarea eventratiilor, procedeu pe care îl comunicã la Congresul de la Berlin (1847).
În 1877, practicã decapitarea femurului în luxatiile ireductibile de sold (prioritate mondialã), face prima splenectomie din tarã, la Coltea, iar în 1897 imagineazã un nou procedeu în operatia pentru "buzã de iepure" (prioritate mondialã).
În 1896, la numai un an de la descoperirea, razelor Roentgen, C.D. Severeanu împreunã cu asistentul Eisenecher si cu mecanicul Brohem construiesc primul aparat Roentgen, din tarã si fac primele radiografii (prioritate nationalã) iar, un an mai târziu, înfiinteazã un laborator de radiologie si un centru de radioterapie conduse de Dimitrie Gerota (fostul sãu asistent care devine primul radiolog din Principate).
|
|
|
Activitatea stiintificã este remarcabilã prin lucrãrile prezentate la diverse congrese nationale si internationale (Berlin, Paris, Roma, Viena, Moscova, Budapesta, etc.) unde, pe lângã posibilitatea de a fi la curent cu progresele medicinii, a afirmat si a asezat chirurgia româneascã alãturi de marile scoli chirurgicale universale, din acea vreme.
Împreunã cu Th. Ionescu, contemporanul si colegul sãu de spital si cu alti chirurgi, în 1898, fondeazã "Societatea de Chirurgie din Bucuresti", fiind primul ei presedinte si care, ulterior, a devenit Societatea Românã de Chirurgie.
În 1929 a fost ales Presedinte al Societãtii de Istoria Medicinii.
Din scoala sa s-au ridicat o serie de elevi printre care Petre Herescu, Dimitrie Gerota, A. Leonte, Ion (Iancu) Jianu, Constantin Gruescu, Grigore Romniceanu, N. Bãrdescu, C. Racoviveanu-Pitesti, Titi Constantinescu, Victor Gomoiu si altii, la rândul lor continuatori si fãuritori de alte scoli chirurgicale si conducãtori ai unor servicii de chirurgie (fig. 3).
Întemeietor de învãtãmânt chirurgical, chirurg cu o înaltã pregãtire, receptiv fatã de progresele chirurgiei timpurilor sale, dotat cu un viu spirit inventiv, creator de metode si tehnici chirurgicale, Constantin Dimitrescu-Severeanu rãmâne una dintre figurile cele mai proeminente si reprezentative ale chirurgiei românesti.
Bibliografie selectivã
1. ANGELESCU, N. - Spitalul Clinic Coltea - 300 ani de existentã (1704 - 2004). Ed. Celsius (Bucuresti), 2004.
2. GOMOIU, V. - Profesorul Constantin Dimitrescu-Severeanu. Spitalul, 1930.
3. JIANU, I., BERCUS, C. - Constantin Dimitrescu-Severeanu - epoca si opera. Craiova, 1979.
4. SÂRBU, V. - Pagini din istoria chirurgiei românesti. Ed. Academiei Române (Bucuresti), 2002.
5. Severeanu-Dimitrescu, c. - din amintirile mele. Vol. I si II.