Implicati direct într-un astfel de proces, noi, chirurgii secolului XXI privim cu nedisimulatã uimire, admiratie si, poate, o undã de invidie, la pionierii acestei discipline. Abordând cu aceeasi usurintã domenii dintre cele mai diverse, pãrintii chirurgiei moderne ne apar în ipostaza unor giganti, a cãror operã este, fãrã îndoialã, imposibil de reprodus astãzi.
Amza Jianu poate fi considerat un exemplu perfect.
Datele biografice si parcursul profesional, pânã în etapa afirmãrii depline, sunt cele obisnuite la acea vreme. Nãscut în anul 1881 în comuna Fãlcoi din judetul Romanati, face studiile liceale la Craiova si pe cele universitare la Bucuresti. Este extern si intern prin concurs al Eforiei Spitalelor Civile din Bucuresti. Ca intern are privilegiul de a fi selectat de profesorul Thoma Ionescu, pãrintele scolii românesti de chirurgie, care îl include printre colaboratorii sãi. Tânãrul asistent se face repede remarcat, mai ales prin preocupãrile sale de chirurgie experimentalã.
Încã din anul 1908 (la vârsta de 27 ani) Amza Jianu devine unul dintre precursorii chirurgiei experimentale de la noi. Dintre rezultatele studiilor experimentale pe care le-a efectuat mentionãm: “Disparition de la graisse des capsules surrenales apres fistules pancreatiques chez les chiens“, în colaborare cu I. Bruckner: C.R. Soc. Biol. (Paris) mai 1908; “Digestia stomacalã a grãsimilor (fistula duodenogastricã cutanatã)“ în colaborare cu J. Grosman (Revista de Chirurgie, 1908). Luând cunostintã de lucrãrile lui Pavlov, este primul care realizeazã în Romania “micul stomac“, cãruia îi adaugã o modificare ingenioasã: sutureazã separat mucoasa celor douã pungi gastrice, interpunând între ele un strat muscular (Tehnica fistulei Pavlov, Revista de Chirurgie, 1908, nr. 7). Evitã astfel fistulele între “micul stomac“ si stomacul propriu-zis, complicatie frecvent întâlnitã în varianta standard a procedeului si care conducea la “poluarea“ rezultatelor.
Studiind experimental rezultatele gastroenteroanastomozei comparativ cu rezectia gastricã în tratamentul ulcerului gastro-duodenal constatã cã aciditatea gastricã nu scade dupã gastroenteroanastomozã si scade dupã rezectie. Ajunge la concluzia cã mucoasa antralã secretiei alcalinã si pentru a reduce aciditatea este necesarã o rezectie largã a stomacului.
În 1909 initiazã cercetãri pe câini asupra unei noi metode de anestezie, anestezia rahidianã cu stricnostovainã (0,04 cg stovainã plus 0,25 mg stricninã), prezentatã la al II-lea Congres International de Chirurgie (Bruxelles 1908) si utilizatã ulterior în chirurgia cranio-cerebralã, chirurgia fetei, chirurgia gâtului, chirurgia membrului superior si chirurgia toracicã. La nivel international, metoda a fost promovatã de maestrul sau, profesorul Thoma Ionescu si a avut un mare succes în epocã.
În 1910 studiazã experimental, în colaborare cu J. Grosman, leziunile mucoasei pilorice, dupã excluzia pilorului, ajungând la concluzia cã operatia este “rationalã“ când ulcerul nu poate fi rezecat.
Era începutul secolului XX si experimentul pe animal nu numai cã se practica cu succes la Facultatea de Medicinã din Bucuresti, dar era considerat chiar obligatoriu pentru a urma o carierã chirurgicalã. Nu putem sã nu remarcãm evolutia ei ondulantã, de-a lungul timpului. La aproape 30 de ani distantã, prof. N. Hortolomei, la preluarea functiei de presedinte al Societãtii de Chirurgie (1937), spunea: “Este regretabil cã nu se mai vãd ca altãdatã asistenti, secundari, preparatori, care sã se ocupe de chirurgie experimentalã-oricât ar fi de grele vremurile prin care trecem, nu gãsesc scuzabilã aceastã abdicare a tineretului...“.
Profesorul Hortolomei a corectat, pentru un timp, acest neajuns, dând un nou avânt chirurgiei experimentale în laboratorul pe care l-a înfiintat, ulterior, la Spitalul Coltea. Astãzi, când a trecut mai bine de o jumãtate de veac de când Laboratorul de Chirurgie Experimentalã de la Coltea nu mai existã, revenim la cuvintele profesorului Hortolomei, cu speranta cã undeva se va naste un nou centru si un nou interes pentru chirurgia experimentalã.
Amza Jianu este lansat foarte devreme pe o spectaculoasã orbitã academicã si profesionalã, fiind numit profesor de chirurgie în 1912, la numai 31 de ani, la Spitalul Sfântul Spiridon din Iasi, unde conduce una din cele douã clinici de chirurgie (cea de-a doua fiind condusã de Ernest Juvara). Aici îl va avea ca elev pe cel care îl va succeda si în continuare în alte posturi si care va fi un demn urmas al sãu, viitorul profesor Nicolae Hortolomei.
Din postura de profesor si întemeietor de scoalã de chirurgie în capitala Moldovei, Amza Jianu îsi începe o prodigioasã carierã. Introduce asepsia si antisepsia, fiind primul chirurg care a operat cu mascã, mãnusi de cauciuc, bonetã si halat sterile.
În 1912 realizeazã cu succes prima ablatie a unei tumori de unghi ponto-cerebelos la un pacient care fusese diagnosticat de cãtre prof. C.I. Parhon. Acest caz a fost inclus într-un studiu publicat de Harvey Cushing asupra acestor tumori. Imagineazã o metodã prin care ridicã lamboul osteocutanat pânã la osificare, prin douã fire de argint lungi (“Decompresive kraniectomie“ Dtsch. Z. Chir., 1910, vol. 107), înscris apoi de Stopatto printre operatiile clasice (Dtsch. Z. Chir., 1912, vol. 122, p. 229).
Introduce un procedeu original de tratare a paraliziei faciale prin transplantarea unui fascicul din muschiul maseter la orbicularul buzelor (procedeul Lexer-Jianu) (fig. 1). Ulterior, la congresul de chirurgie din 1934 va comunica mioplastia cu lambou de sternocleidomastoidian pentru tratamentul paraliziei faciale. Ca atare poate fi considerat unul dintre precursorii chirurgiei plastice si reparatorii din România.
Descrie procedeul sãu de esofagoplastie pretoracicã cu tub gastric din curbura mare a stomacului “Gastrostomie und Oesphagoplastie“ (Dtsch. Z. Chir, 1912, vol.118).
Procedeul este inclus în volumul de rezumate editat de Payr si Kuttner, Ergebn. Chir. Orthop., vol. 5, p. 426 dupã congresul de chirurgie de la Viena din 1913 si este aplicat la om de Willy Meyer (Ann. Surg., 1913). Amza Jianu revine asupra subiectului cu un al doilea articol - “Uber oesophagoplastik“ (Dtsch. Z. Chir. 1914, vol. 131, în care introduce unele modificãri tehnice care permit ridicarea tubului gastric pânã în regiunea cervicalã. Acelasi Meyer publica rezultate bune utilizând modificarea tehnicã propusã de Amza Jianu (Surg. Gynec. Obstet., 1915).
Procedeul va fi, apoi, descris pe larg si ilustrat în numeroase tratate si publicatii strãine:
- Von Hacker si Lotheissen - Chirugie der Speiserohre (1926);
- Thorek - Modern Surgical Technic, vol. III, Philadelphia 1949;
- Nordmann, Kirschner - Die Chirurgie, vol. IV, partea a II-a, Urban & Schwarzenberg, Viena - Berlin, 1928, p. 129;
- Nissen- Operationen zu Oesophagus, Leipzig 1954;
- Lortat Jacob - Chirurgie de l'Oesophage, Paris, 1951;
- S.S. Judin - Chirugia esofagului, Moscova, 1954.
Într-un articol publicat în 1946 în International Journal of Surgery (nr. 8), Cunha face un istoric al esofagoplastiei, inserând în text fotografia articolului publicat de Amza Jianu în 1912 si concluzionând cã toate procedeele care utilizeazã marea curburã a stomacului pot fi considerate ca derivate din procedeul original al lui Amza Jianu. Între timp, Evensen si Magruder publicaserã un procedeu personal de esofagoplastie cu tub gastric din marea curburã a stomacului, cu splenectomie concomitentã (pentru a putea usura ascensiu-nea stomacului). Splenectomia si decolarea cozii pancreasului au fost considerate obligatorii si de cãtre Dan Gavriliu (elev al lui Amza Jianu), cel care s-a impus la nivel mondial ca pãrinte al esofagoplastiei cu tub gastric confectionat din marea curburã, în timp ce Amza Jianu considera cã splenectomia nu este necesarã. De notat, totusi, cã în experienta lui Amza Jianu, lungimea tubului gastric (desi preparat din marea curburã, de la pilor pânã la cardie) era adesea insuficientã si trebuia completatã cu tegumente, ceea ce conducea la fistule si stricturi si la interventii repetate.
În chirurgia hepaticã descrie sutura hemostaticã cu fir continuu în articolul “Cancerul vezicii biliare si tehnica colecistohepatectomiei“ (Rev. de Chirurgie, 1916).
Din anul1920 se mutã la Bucuresti, unde devine mai întâi titular al Clinicii de Boli ale Cãilor Urinare de la Spitalul Coltea.
În aceastã calitate publicã o serie de operatii originale si ridicã urologia la rangul de chirurgie mare. Pentru a evita hemoragia dupã pielonefrectomie în tratamentul litiazei urinare, recomandã sutura cu fire în “U“. S-a preocupat de diversele forme de litiazã reno-urinarã, împreunã cu Gh. Marinescu. În 1927 analizeazã, împreunã cu Th. Firicã, o experientã acumulatã pe parcursul a 10 ani în tratamentul adenomului de prostatã, cu 164 de prostatectomii executate în doi timpi, mortalitatea fiind de 4,2% în primul timp si de 4,3% în timpul al doilea. Împreunã cu Gh. Marinescu publicã un caz de adenofibrom al prostatei la un copil de 16 ani (1929).
|
|
|
În 1934 se mutã la Spitalul Filantropia, unde organizeazã cea mai modernã clinicã chirurgicalã a vremii, participând la constructia acestei clinici încã din faza de santier.
Noua unitate primeste numele de Institutul Clinico-Chirurgical III Profesor Dr. Thoma Ionescu.
Clinica era dotatã cu trei sãli mari de operatii, sectie de electroterapie, radiologie, radiumterapie, laborator de anatomopatologie si de analize medicale, bibliotecã, amfiteatru si un muzeu de piese operatorii, foarte bogat si variat, unic în România la acel moment. Când a fost gata, clinica avea toate înzestrãrile moderne, de la microfoane la cele mai rare instrumente chirurgicale. Se înfiinteazã o sectie specialã cu functie de serviciu postoperator (asigurându-se, astfel, supravegherea bolnavilor recent operati înainte de a fi mutati în sectie).
Amza Jianu functioneazã în clinica de la Filantropia pânã la data pensionãrii (1949).
În cei 29 de ani în Bucuresti desfãsoarã o activitate prodigioasã în numeroase domenii ale chirurgiei.
Îsi continuã preocupãrile în neurochirurgie. Colaboreazã, în acest sens, cu marii neurologi ai vremii (Gheorghe Marinescu, Dem Paulian, State Drãgãnescu), perfectionându-se în chirurgia cranio-cerebralã si vertebro-medularã. În 1929 prezintã împreunã cu Gh. Marinescu si Dem Paulian trei observatii de tumori ponto-cerebeloase, iar în 1931 o observatie de tumoare suprastelarã, toate operate cu succes. Tot în 1931 Amza Jianu comunicã observatiile sale asupra tumorilor medulare si arahnoiditelor. La Congresul de Chirurgie din 1939 Amza Jianu comunicã 40 de cazuri de tumori medulare operate (cea mai mare experienta la vremea respectivã) si afirmã cã indicatia operatorie trebuie sã fie precoce, dar si interventiile tardive pot fi urmate uneori de succes. La acelasi congres, Th. Firicã analizeazã cazuistica de compresiuni medulare prin fracturi si tumori, între care experienta lui Amza Jianu cu 31 de fracturi, dintre care 6% cu compresiune. Încã din 1930 Amza Jianu efectueazã operatii pentru spina bifidã. A abordat chirurgia nervilor cranieni si, mai ales, neurotomia retrogasseerianã.
Amza Jianu poate fi considerat unul din întemeietorii neurochirurgiei în România, mai ales cã i-a format pe D. Bagdasar, I. Moruzzi, care vor deveni specialisti neuro-chirurgi.
O preocupare majorã, cu numeroase si importante contributii a fost ortopedia. A fost interesat în special de chirurgia fracturilor de col femural. Este primul care a introdus în România cuiul Smith Petersen în tratarea acestora. Împreunã cu Th. Firicã a prezentat raportul la al IX-lea Congres National de Chirurgie (“Cuiul lui Smith Petersen în fracturile colului femural“, Bucuresti 1938) (Fig. 2 a, b). Construieste un aparat original pentru orientarea cuiului (Revista de Chirurgie, 1939, nr. 9-10), orientare pe care o efectua sub control radiologic. Tot în domeniul traumatologiei ortopedice a mai fost preocupat de metoda Kuntscher în fracturile oaselor lungi.
A publicat studii asupra tumorilor osoase cu mieloplaxe cu rezectia artroplasticã a genunchiului (1959).
A fost interesat, datoritã vecinãtãtii cu Clinica de Cardiologie de tratamentul chirurgical al afectiunilor cardiace si se numãrã (alãturi de I. Jianu, Th. Firicã si N. Hortolomei) printre cei care au practicat operatia Bauer (rezectia plastronului condro-costal la nivelul coastelor III-V) recomandatã de Basil Teodorescu în tratamentul insuficientei cardiace, la o datã la care chirurgia toracicã încã nu exista.
A fost întemeietor de scoalã si de institutii în oncologie. În 1927 la Spitalul Coltea începe sã functioneze primul centru anticancer sub conducerea Prof. dr. Amza Jianu si Prof. dr. Ion Jovin. Acest centru era rezultatul unei donatii de 2 milioane de lei fãcutã de ing. M. Constantinescu si, în afarã de aparatura Roentgen, era înzestrat si cu 200 de miligrame de radiu. Aici se acorda asistentã cu platã (o sedintã de iradiere costa între 200-2000 lei). În 1934, acest centru este transferat la Spitalul Filantropia si devine “Centru anticanceros“ (fig. 3), iar Dr. I. Jovin înfiinteazã o scoalã de radioterapie. În anul 1937, Amza Jianu a propus un plan de preventie si depistare a bolii canceroase.
A publicat studii despre cancerul sânului la bãrbat (1939) si despre edemul de brat dupã mastectomii (1940).
Centrul înfiintat de Amza Jianu la Spitalul Filantropia va deveni, ulterior, Institutul Oncologic din Bucuresti.
Evident, îsi continuã preocupãrile în chirurgia generalã. Dacã procedeul de esofagoplastie descries mai sus rãmâne, fãrã îndoialã, principala contributie a lui Amza Jianu la dezvoltarea chirurgiei digestive în Romania, si alte realizãri ale sale meritã mentionate.
Este printre primii chirurgi din România care practicã gastrectomia totalã pentru cancer. În chirurgia tuberculozei intestinale a practicat rezectiile si derivatiile. De asemenea a publicat lucrãri asupra ileitei terminale.
|
|
Amza Jianu recomandã rezolvarea pseudochistelor pancreatice prin drenaj cu tuburi sau mese. Pentru chistele pancreatice adevãrate recomanda drenajul.
Ca om, profesorul Amza Jianu a fost caracterizat de contemporani drept un caracter integru si vertical, cu accente de violentã uneori, mai ales în fata imposturii si incorectitudinii. Ca si chirurg, a fost, între altele, un tehnician strãlucit. Impresiona prin virtuozitate în cursul oricãrui tip de operatie.
Æi-a respectat si omagiat maestrii. În cuvântul de deschidere la cel de-al X-lea Congres National de Chirurgie (Bucuresti 1939) (Fig. 4), rostit în calitate de presedinte, Amza Jianu spunea, adresându-se colegilor sãi: “Mi-ati fãcut onoarea alegându-mã presedinte al acestui Congres si cred cã este ultima satisfactie care se poate da unui chirurg, la sfârsitul carierei lui... Este obiceiul de a propune un presedinte de onoare pe un înalt demnitar. Permiteti-mi însã de a rupe cu aceastã traditie si a propune astfel cum se obisnuieste si la Congresele de chirurgie din Paris, pe acela care a fost creatorul si îndrumãtorul chirurgiei moderne în România, care a fost în acelasi timp si maestrul majoritãtii chirurgilor bãtrâni care se gãsesc în aceastã salã. Propun presedinte de onoare virtual pe Prof. Thoma Ionescu“.
În timpul vietii, Amza Jianu a primit numeroase recunoasteri: medic emerit al României, membru de onoare al Societãtii Internationale de Chirurgie, Presedinte al Congresului National de Chirurgie, etc.
S-a stins din viatã în 1962, la vârsta de 81 de ani.
Opera chirurgicalã a lui Amza Jianu impresioneazã în primul rând prin multitudinea preocupãrilor si prin realizãrile de exceptie în aproape toate domeniile pe care le-a abordat. Desi este o caracteristicã a epocii de pionierat a chirurgiei, în care nu apãruserã sau abia se conturau specialitãtile de astãzi, era nevoie de mai mult de atât pentru a rãmâne în istorie ca un adevãrat maestru, pionier si întemeietor de scoalã chirurgicalã. Era nevoie de o picãturã de geniu si de o muncã asiduã, pe parcursul a patruzeci de ani, în care s-au împletit seriozitatea, ambitia, ingeniozitatea, responsabilitatea fatã de bolnavi si fatã de actul medical. Toate acestea s-au întrunit în chirurgul si savantul Amza Jianu, figurã remarcabilã a începuturilor chirurgiei românesti.
Bibliografie selectivã
1. SETLACEC, D. - Medicina româneascã - medicina europeanã 1859-1916. Ed. Medicalã (Bucuresti), 1995.
2. SETLACEC, D. - Medicina româneascã - medicina europeanã 1918-1940. Ed. Humanitas (Bucuresti), 1998.
3. SÂRBU, V. - Pagini din istoria chirurgiei românesti. Ed. Academiei Romane (Bucuresti), 2002.
4. ILEA, T., GHELERTER, I., DUTESCU, B. - Învãtãmântul medical si farmaceutic din Bucuresti. Ed. Institutului de Medicinã si Farmacie (Bucuresti), 1963.
5. URSEA, N. - Enciclopedia medicalã româneascã, secolul XX, Ed. Fundatiei Române a Rinichiului (Bucuresti), 2001.
6. Jianu, A. - Cuvânt de deschidere a congresului al domnului profesor Amza Jianu. Al X-lea Congres National de Chirurgie, Bucuresti, 5-7 noiembrie 1939.
7. JIANU, A. - Die chirurgische Behanding der Facialislahmung, Leipzig, 1909.
8. JIANU, A. - Terapeutica chirurgicalã a ulcerului de stomac. Ed. Institutului de Chirurgie si Anatomie Topograficã (Bucuresti), 1908.
9. Jianu, A., Firica, Th. - Cuiul lui Smith Petersen în fracturile colului femural. Al IX-lea Congres National de Chirurgie, Bucuresti, 6-8 noiembrie 1938, Discutia rapoartelor si comunicãri, vol. 2.