Al 10-lea Congres European de Traumã si Chirurgie de Urgentã

În perioada 13-17 mai 2009, în decorul de vacanţã caracteristic al cunoscutei staţiuni Beldibi, din Antalya (Turcia), s-a desfãşurat al 10-lea Congres al Societãţii Europene de Traumã şi Chirurgie de Urgenţã (ESTES: European Society of Trauma and Emergency Society). Societatea a luat naştere în mai 2007 la Graz prin fuziunea celor douã societãţi de traumã şi chirurgie de urgenţã, EATES şi ETS. Delegaţia chirurgilor din România, condusã de prof. M. Beuran, preşedintele Societãţii Române de Traumã şi Chirurgie de Urgenţã (SRTCU), a fost formatã din 5 medici primari şi 3 rezidenţi de la Spitalul Clinic de Urgenţã Bucureşti şi de secretarul societãţii, dr. M. Anastasiu. În douã dintre sãlile principale ale congresului s-au prezentat puneri la punct asupra chirurgiei de traumã şi de urgenţã, iar în a treia salã de traumã musculo-scheletalã. La capitolul de traumã, punerile la punct au aparţinut, aşa cum era de aşteptat, personalitãţilor de marcã invitate din SUA: J. Asensio, H. Champion, D. Demetriades, R. Ivatury, K. Mattox, A. Peitzman, W. Schwab. S-a insistat asupra indicaţiilor şi aplicãrii mai precoce a “damage control”, reducerea volumului de lichide administrat, în special de cristaloizi în cadrul resuscitãrii traumatizaţilor şi a terapiei selective nonoperatorii în plãgile penetrante de de la nivelul gâtului, toracelui şi abdomenului, care nu poate fi aplicatã decât dacã dispui de toate condiţiile de dotare tehnicã şi cu personal şi evident de o organizare optimã. S-a insistat asupra gesturilor terapeutice indicate în leziunile majore vasculare care determinã o mortalitate semnificativã. Problema majorã a traumatismelor abdominale rãmâne atât laparotomiile nenecesare cât şi leziunile omise sau subapreciate. Demetriades a subliniat cã în centrele de traumã de nivel 1 din SUA mortalitatea ce putea fi prevenitã la politraumatizaţi este de 2,5-3,5%,în timp ce în Australia, Canada, Italia sau Anglia, este de 16-44%. O mare parte dintre erori sunt consecinţa unei organizãri deficitare şi nerespectãrii protocoalelor. Din Europa au fost prezenţi specialişti de marcã dintre care amintim pe profesorii A. Leppaniemi, C. Mesquita, P. Rommens, O. Trenz, K. Taviloglu, S. Uranus, M. Zago şi alţii. Prof. K. Mattox a subliniat cã Europa, aşa cum are o moneda unicã, prin intermediul ESTES trebuie sã-şi facã şi propriile protocoale de traumã. La capitolul de chirurgie de urgenţã, principalele subiecte abordate, unele ca şi prezentãri de cazuri interactive, au fost diverticulita colonicã perforatã, pancreatitele de etiologie necunoscutã, laparoscopia în urgenţele intestinale, etc. O dezbatere deosebitã asupra chirurgiei de traumã şi urgenţã din Europa a fost declanşatã de conferinţa unuia dintre membrii fondatori ai societãţii, prof. E. Cavina. Îndeosebi chirurgia de traumã în Europa necesitã corecţii. Introducerea unui registru de traumã (posibil dupã modelul german) şi a unor protocoale este absolut necesarã. O condiţie esenţialã este însã şi recunoaşterea sau crearea subspecialitãţii de chirurgie de traumã şi urgenţã în toate ţãrile UE. Deocamdatã aceasta existã în Germania, Austria, Elveţia şi de curând în Ungaria şi presupune triajul traumatizaţilor şi rezolvarea exclusivã a leziunilor traumatice muscolo-scheletale şi abdomino-toracice.Trebuie stabilit cât de curând dacã şi Europa va adopta “acute care surgery”, noua specialitate din SUA care înlocuieşte “trauma surgery” şi care presupune rezolvarea urgenţelor chirurgicale abdominale traumatice şi nontraumatice, a traumatismelor toracice şi terapia intensivã a acestor cazuri. Prof. Lennquist (Suedia) a propus ca în ţãrile mari sã existe specialitatea de chirurgie de traumã şi urgenţã, iar în ţãrile mai mici o competenţã a chirurgilor generalişti, cu o pregãtire de 2 ani. Urmeazã ca în perioada urmãtoare sã se stabileascã o comisie care sã lucreze la aceste proiecte ce au drept scop o relativã uniformizarea a organizãrii şi a protocoalelor terapeutice chirurgicale în urgenţã în UE. La adunarea generalã a ESTES s-a stabilit ca urmãtoarele congrese sã aibã loc la Bruxelles, Milano, respectiv Lyon. Actualul preşedinte este prof. P. Rommens, iar viitorul preşedinte A. Fingerhut. Au avut loc şi şedinţele celor patru secţiuni ESTES: educaţie, chirurgie de urgenţã, trauma visceralã şi chirurgie militarã şi dezastre. În bordul secţiunii de educaţie, a fost ales prof. M. Beuran,iar în bordul secţiunii de traumã visceralã, dr. A.E. Nicolau. Sperãm ca la viitoarele congrese participarea româneascã sã fie mai numeroasã. Totodatã, problema chirurgiei de urgenţã şi mai ales de traumã, veritabil “cãlcâi al lui Achile”, trebuie abordatã organizatoric de ministerul sãnãtãţii sub îndrumarea SRCUT, printr-un program naţional care sã implice cursuri şi stagii de competenţã, registru naţional, protocoale şi ghiduri, armonizate cu cele ale UE. Crearea unor centre de traumã şi chirurgie de urgenţã este alt obiectiv prioritar al etapei actuale. Din nefericire, trauma rãmâne cea mai frecventã cauzã de mortalitate la tineri şi cea mai neglijatã maladie a societãţii moderne.