Soarta unei anastomoze perichistojejunale a cavitãtii posthidatice hepatice
I. Brezean, E. Catrina, S. Aldoescu, M. Rahimi, D. Mãnescu, I. Veranu, D. RãdulescuCazuri clinice, no. 1, 2006
* Clinica de Chirurgie ,,I. Juvara''
Prezentarea cazului
Prezentãm cazul unei bolnave operatã pentru hidatidozã hepaticã de douã ori în 1957 si 1995. Ultimul chist hidatic operat, exteriorizat pe fata visceralã a segmentului 7, a fost tratat prin anasomozã perichistojejunalã folosind o ansã exclusã din tranzitul digestiv folosind un montaj în ,,Y''(1).
La nouã ani dupã aceastã interventie bolnava se re-interneazã pentru o simptomatologie dureroasã si dispepticã de tip biliar în evolutie de aproximativ doi ani. Ecografia descrie imagini sugestive pentru calculi atât la nivelul colecistului cât si a cãii biliare principale iar
valorile determinãrilor bioumorale inclusiv bilirubinemia au fost în limite normale.
Se intervine chirurgical si se practicã colecistectomie, colangioscopie transcisticã, coledocolitotomie si drenaj
biliar extern cu tub ,,Kehr''. Calculii veziculari multipli, fatetati, iar cel colediocian, unic, ovalar, sugerând lito- genezã autohtonã posthidatica. Visceroliza subhepaticã indispensabilã desfãsurarii interventiei ,,elibereazã'' si ansa jejunalã anastomozatã la fosta cavitate perichisticã, ansã al cãrui capãt proximal aderã la fata inferioarã a ficatului. Colangioscopia-grafia pe tubul Kehr aratã opacifierea
retrogradã a ansei jejunale din arborele biliar prin
persistenta unei fistule biliojejunale posthidatice (Fig. 1). Injec-tarea substantei radioopace si în ansa jejunalã
confirmã prezenta fistulei biliojejunale (Fig. 2).
|
|
Discutii
Prezenta unei fistulei biliojejunale pare un fapt surprinzãtor la un interval mare (9 ani) de la drenajul perichistodigestiv, timp în care ar fi fost de asteptat ca vindecarea “plãgii hepatice“ sã ducã la disparitia ei (1).
Asocierea chistului hidatic hepatic fistulizat în cãile
biliare cu litiazã coledocianã nu poate fi ignoratã ea putând fi discutatã atât sub aspect patogenic cât si clinico-paraclinic (2).
Din punct de vedere patogenic dacã relatia dintre litaza coledocianã autohtonã si chistul hidatic pare evidentã
(litiazã “posthidaticã“), trebuie luatã în discutie si posibila unei relatii între persistenta fistulei biliojejunale si obstacolul în scurgerea bilei reprezentat de calculul coledocian (2).
Sub aspect clinico-paraclinic absenta icterului si a tabloului umoral specific litiazei coledociene la o bolnavã cu o suferintã colicativã care evolueazã de doi ani poate fi cu usurintã explicatã prin persistenta cãii alternative de drenaj, cel biliojejunal.
Bibliografie
1. Brezean I. - Perichistojejunoanastomoza în tratamentul chistului hidatic hepatic. Tezã de doctorat, UMF. Carol Davila, Bucuresti 2001.
2. Burlui, D., Rosca, M. - Chirurgia chistului hidatic hepatic. Ed. Medicalã (Bucuresti), 1977.
3. Juvara, I., Rãdulescu, D., Priscu, A. - Boala hepatobiliarã post-operatorie. Ed. Medicalã (Bucuresti), 1972.